Dacă viața-ți stă în cale,
Și îți strigă tare, rece:
“Pe-aici, domnu’, nu se trece!”,
Râzi scurt și pășește agale.
Dacă vântu-ți suflă-n față,
Când și ploaia te înmoaie,
Nu-l lăsa să te îndoaie,
Râzi ud ca o nătăfleață.
Dacă nu e loc de tine,
Nici urechi să te asculte,
Poate că-s urechi inculte.
Râzi grăbit și fugi, mai bine.
Dacă altul te împinge,
Să ajungă la-nălțime,
Tu rămâi jos, în mulțime,
Râzi până te vei distinge.
Dacă n-ai de ce să râzi,
Uită-te-n oglindă, frate,
Și întreabă-te, socoate,
Câți ca tine mai sunt hâzi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu