Ascultă! Taci o clipă doar,
S-auzi cum vântul se-nconvoaie
Prin crângul negru de stejar,
Când îl apas-atâta ploaie.
Se frânge-n ramurile ude
Și șuieră din toți rărunchii,
Nori negri-aruncă lacrimi crude,
Pe pietre tari îi stau genunchii.
Prin crângul tânăr și uscat,
El și-a cântat întâia odă,
Un vânt puternic și bogat,
Printre stejari un vrednic Vodă.
În calea lui mătănii lungi
Făceau și florile, și iarba,
În lanuri el scurma în dungi,
Bătrânilor le-ncurca barba.
În soare când se desfăta,
Mergea alene, -n adieri,
Obraz de jună mângâia,
Se perinda prin primăveri.
Acum, în toamna grea se-ndoaie,
Sub cerul aspru-ntunecat,
Ce-aruncă-ntr-însu-atâta ploaie
În crâng urlând ca sfășiat.
