Alergi ca un nebun pe sârmele subţiri
Ale lui „Carpe diem!”și-ncerci să mai și sari
De pe una pe alta. Și-atunci de ce te miri
Că cei din juru-ți par a fi și mai sprințari?
Vrei să lași multe-n urmă și fugi neîncetat,
Alergi ca un nebun, habar nu ai pe unde,
Nimic nu te asteaptă, dar ești înfricoșat,
Căci doar de tine însuți tu nu te poți ascunde.
De ce nu te oprești? Ți-e teamă că s-or rupe
Și te-or zvârli-ntr-o lume pe care ți-o dorești?
Alergi ca un nebun și-nchini întruna cupe,
Fugind de tine-n viața pe care o trăiești.
Calci sârmele pe care și alții s-au pierdut,
Pe care unii, iată, plimbându-se în voie,
Te știu și te salută ca pe-un necunoscut.
Alergi ca un nebun și nici nu ai nevoie.
