Și dacă dragostea
e oarbă,
Mă-ntreb: ochii
cine i-a scos?
De poate-acum viclean să soarbă
De poate-acum viclean să soarbă
Iubiri la cupă ca
prinos?
Din tolba cea de
vise plină,
Îți dăruiește
vise goale,
Amoru-ți cântă în
surdină
Tu le accepți, le
faci pumnale.
Și-alergi până
fără de vlagă
Te prăbușești cu
ele-n spate;
Lei în timpane-ncep să ragă,
Lei în timpane-ncep să ragă,
Ochii deschizi pe
jumătate.
Aduni atâtea
mefiențe,
Că peremptoriu ți
se pare
Iubiri fără
deficiențe
Să simți, chiar
dacă-s trecătoare.