Lăsați câinii să latre, oamenii să muște,
Lăsați cerul să-mbie, noaptea să-nșele,
Lăsați focul să ardă, flăcări să lingă carnea,
Lăsați-vă toate visele pe masă, se joacă visarea.
Lăsați gâtul să scape strigătul sfâșierii,
Lasați lupii să urle în noaptea păgână,
Lăsați timpul să-și scurgă nisipu-n clepsidră,
Lăsați totul în urmă.
Lăsați cu dăruire, nu cereți milă vieții,
Lăsați pe câmp uscat apa cea clocotită,
Lăsați sub lemnul mesei fărâmele ultimei cine,
Lăsați veninul în colții șarpelui.
Lăsați, dar nu ucideți în suflet tot trecutul.
Lăsați, dar nu fugiți de epoca de aur.
Lăsați să curgă vinul în vasele de sticlă,
Lasați pe gât să curgă apoi cu tot amarul.
Lăsați să uite alții tot ce voi nu puteți,
Lăsați să ierte ei durerea procreată,
Lăsaț azi pe altarul gol al altei vieți
Jertfa de aur.
