Dupa 7.

Un opt intors spre moartea cea fireasca
respir-adanc din sufletul nemuritor,
varsandu-si tot veninul vesniciei
intr-un orizontal risipitor.

Dac-ar fi sa traim o vesnicie, oare am dobandi macar pentru o viata linistea dupa care tanjim uneori?
Daca ne-ar inzestra Dumnezeu cu nemurirea, am fi capabili sa o fragmentam in experiente, ori am folosi-o ca intreg, lasand-o sa curga pe langa aceleasi maluri?
Cum e oare sa iubesti fara limite? Ori sa ineci suferinta intr-o mare fara limite?
Sa n-ai prag. Sa nu te poti lovi cu capul de sus pentru ca n-ai cum sa te impiedici de pragul de jos.
Fara cadru tabloul vietii. Sa poti picta fara oprire si sa te poti opri unde doresti. Oare te-ai mai putea opri?
Sa-ti fie pus in brate infinitul, te-ai putea lipsi de existenţe efemere?
Te-ai mai putea deda unor dialoguri fiind tu insuti monologul nemuririi?
Te-ai mai putea opri din drumul tau stiind ca orice oprire te poate tintui in timp?
In valtoarea absolutului te-ai putea dedica unor gandiri limitate?
Si locul? Unde ti-ar fi locul? S-alergi la nesfarsit in jurul cozii precum un caine, ori sa-ti inghiti coada asemenea sarpelui simbol?
Sa-nveti sa-l numeri pe opt intors? Ai putea sa-l pui la socoteala?
Ai suporta sa fii nemuritor?
Sa-ti lansezi intr-un ecou infinit recurent glasul...

Apus.

Atunci cand stelele coboara de pe bolta cereasca.
.......... cand se sting.
.......... cand pe ele se varsa cenusa mortii
.......... cand se pravalesc in intunericul desertaciunii.
.......... cand se sfarama credinta in ele.
.......... cand se pierde speranta in vise.
.......... cand luneca spre sfarsit gandul frumos.
.......... cand, zdrobite de durere, nu mai au putere sa urce pe bolta.
.......... cand carligul numit 'teama' le tine in loc.
.......... cand suflul iubirii piere incet.
.......... cand urletul le-a sugrumuat dorinta de inaintare.
.......... cand viforul ispitelor le-a cuprins.
.......... cand nemurirea devine sluga timpului.
.......... cand trecutul e inecat in glorie.
.......... cand randurile curg sub penita dezamagirii.
.......... cand lacul nu mai oglindeste chipul.
.......... cand in bataia vantului zboara ultimile scantei.
.......... cand lava devine foc de veghe.
.......... cand nori negri se aseaza sub ele.
.......... cand dorul depaseste puterea de a indeparta lipsa.
.......... cand inima se sfarama sub greutatea lacrimilor.
.......... cand pe suflet se imprima cu fier incins golul.
au apus.