Eu.

Daca nu ar fi existat ura, oamenii ar fi iubit si raul, si interzisul si ar fi fost mai labili. Urasc oamenii slabi, pe cei care plang pentru lucruri nesemnificative, pe cei care se roaga de prieteni sa-i ierte pentru lucruri pe care nu le-au facut, pe cei care fac mofturi altora doar din prea multa dragoste. Din fericire (sau din pacate uneori, pentru ca-i fac pe altii sa "sufere") fac parte din categoria celor care efectueaza lovituri. Si nu sub centura, ci frontal. Nu am de ce sa ma ascund. Lucrurile sunt asa cum trebuie sa fie. Pentru ce sa continui o minciuna doar de teama de a nu-l face pe cel de langa sa devina un pachet de "vânătăi"? Prefer sa ma urasca acum si sa ma iubeasca atunci cand am nevoie , atunci cand isi va aminti ca eu am dat prima lovitura de intarire, cand va realiza ca a devenit, cu timpul, imun la "pumni" mai puternici. Cei care suntem astfel, putem fi deseori numiti NEMILOSI.Citeam intr-un zodiac faptul ca acesta esti si pericolul scorpionilor.

Iubesc mult, dar niciodata nu arat, sau poate nu indeajuns. Fac greseli, dar niciodata nu voi da altcuiva decat constiintei mele socoteala. Sunt propria mea alinare si propriul meu calau. Vorbesc mult, de cele mai multe ori prea mult. Imi place sa fiu ascultata si nu prea am rabdare sa ascult. Da, sunt defecte, si stiu. Si nu le recunosc din prea multa modestie. Le afirm pentru ca exista. Apreciez oamenii de incredere si nu am cuvant de onoare. Inca un defect este cel ca am incredere in oameni. E o sansa pe care o dau.

Fac compromisuri. Favorabile sau nu, mi se par lucruri picante in viata pe care trebuie sa le gustam. Intr-un moment trebuie, totusi, sa observam ca semaforul si-a schimbat culoarea si sa ne oprim. Fac aceeasi greseala de doua ori. Iert(sau mai bine zis, trec cu vederea) mult prea multe uneori. Nu suport sa pierd oameni doar din cauza ca au gura prea mare sau se enerveaza prea repede.

Sunt calma. Mult prea calma in situatii critice. E o calitate, dar mi-o pierd cand cineva tipa prea mult la mine. Atunci cred ca imi pierd controlul vocal.

Sunt mereu aici cand ai nevoie de mine. Urasc minciuna si iert tradarea.

In pincipiu nu ma supar din nimicuri. Nu-mi sta in fire sa ma cert cu prietenii, dar rar plang daca am impresia ca pierd pe cineva. Pentru ca nimic nu e definitiv. Nu astept sa fiu apreciata. Nu ma mai ghidez dupa aparente. Nu ma intereseaza nici chiar faptul ca altii au o parere proasta despre mine.Toate ca toate pana la mama si tata. Calcaiul lui Ahile ii concentreaza pe ei. E un indiciu daca nu vrei sa mai vorbesti cu mine.

Nu intorc capul dupa baieti. Nu ma simt vreo diva, pentru ca in primul rand nu sunt (nu e , din nou, un exces de modestie). CIne ma accepta, ma accepta cu bune si rele, cu ce am si ce-mi lipseste, satena sau bruneta, inalta si slabuta. In schimb, imi plac baietii inalti, in principiu bruneti. Mai nou nu mai am preferinta pentru culoarea ochilor(pana acum ceva vreme alegeam verdele). Nu ma impresioneaza unul care coboara dintr-un BMW, mai mult decat un tip care merge linistit pe centru. Nu-mi vad viitorul roz din perspectiva unui sot cu bani. Viitorul MEU mi-l fac EU.

In niciun caz nu sunt o persoana modesta cand dunt singura in fata oglinzii. Imi plac tocurile si nu ma deranjeaza ca am 1,86 cand port ceva cu toc. Culoarea negru este preferata mea.

Nu sunt o persoana pe deplin fericita. Mi-as dori uneori sa dau timpul inapoi. Mi-as dori sa fi avut o copilarie alaturi de ambii parinti. Ma bucur in schimb ca-i am pe amandoi sanatosi. Timpul nu-l mai pot da inapoi.

Si da, nu-mi pasa de nimic cand e vorba de mine.