Daca maine pleci, maine te uit.

Ce faci cand mort de sete ajungi la o fantana secata? Pleci in cautarea altei surse de apa sau cazi acolo, pierdut, fara speranta? Ridica-te, omule, e multa apa pe planeta, dar niciodata sa nu bei din mare.
Rar te simti fantana aceea far' de apa, dar atunci te ingenuncheaza senzatia, te tortureaza, scoate din tine tot ce-i mai bun. Si-atunci vrei o batista in care sa-ti arunci toate lacrimile, dar cine-i acolo sa ti-o imprumute macar? Si stai acolo numb, uitandu-te pe poze, sau revazand cu ochii inchisi secvente care odata ti-au umplut sufletul, cuvinte, mangaieri, imbratisari. Unde sunt acei oameni care au fost ai tai? Care iti apartin prin legea naturii? Cu ce drept au rupt ei legaturile lasate de sus?
Speranta. Optimism. Putere. Energie. Forta. Iubire. Caldura sufleteasca. Toate dispar cand privesti mai mult spre interior si vezi un gol. O gaura imensa in care au cazut toate.
Close it! Priveste inainte. Cu siguranta nu esti singur,desi iti refuzi orice ajutor in acele momente. Si inceteaza sa-ti mai fie dor de cei ce au fost odata. Ei sunt doar amintiri rupte din timp. Decupate frumos sau rupte cu manie , cu ura, cu durere. Mai ai de rupt pagini, cartea se termina cand vrea El.

"Vand amintiri. Platesc bine."

Nu e mereu cum am vrea sa fie si nu e prima data cand cititi asta. Viata e mai mult decat imaginatie, vise,sperante,perfectiune,apogeu. E uneori un tablou de Rafael pe care l-am da gratis. Si totusi, deseori e o pictura ce ne apartine, dar inestimabila.
Viata dincolo de material, e consituita din suflet, trairi, amintiri. Si nu doar o data am incercat sa le inecam, sa le ardem sa le stergem cu buretele, dar am realizat ca pur si simplu distrugem parti din noi. Parti care nu pot fi inlaturate, impermeabile,ingnifuge. Si nu depinde de noi daca le pastram sau le uitam. Putem doar sa le iubim sau sa le dispretuim, dar corelat, atentam la spiritul nostru, uram ce noi am creat sau pe cei pe care ne-au fost dati. Doar amintindu-ne, regretam, visam, radem,plangem, ajutam, ne ferim si de multe ori ne razbunam. Pentru ca toate acestea fac parte din noi. Acolo, in interior, focul inca mocneste, secvente din trecut sunt readuse. Asa facem comparatia intre oameni, ce-au fost si ce sunt acum pentru noi. Cum s-au comportat atunci si ce atitudine au acum. Cei care mai sunt, sau ne-au parasit, sau au plecat de bunavoie. Amintirile noastre pot fi frumoase. Noi ne putem ingriji de ele. Daca despre noi reportofonul interior readuce cu voce calda evenimente atunci sinele este cu siguranta mai putin amar. NOi le putem influenta, dar depinde de altii cum vor sa ramana in amintirile noastre.