Dune Sociale

Societatea-i ca o casă pe nivele,
Impunător, haotic edificiu.
Sub observație ținute-s bune, rele,
Doar de sociologul de serviciu.

Viteaz, în zeci de cazuri se aruncă,
Și le dezbracă public prin cuvinte,
Societatea nu-i doar 'naltă, e și-adâncă,
Și în subsolu-i zac învățăminte.

Societatea e un Babel de situații,
De felurite obârșii contemporane.
Condeiul lui dă foii necontenit vibrații
Născute din succese sau din greșeli umane.

Nu doarme printre rânduri, străin de-a lumii jale,
Medalii cu duiumul la maratoane-adună,
Și-n reușita lui mândria nu-i stă-n cale,
Căci poart-a carității hieratică cunună.

Și zâmbetul, o, Doamne, din el se nasc speranțe,
Că-n lumea asta zace mai mult decât durere,
Că spiritul îmbracă veșmânt de cutezanțe,
Iar binele-i dorita cutie cu mistere.

Sociologul nostru hrănit cu informații,
Înoată cu un val mai nou de tineri care
Nu se lansează grabnic în crunte perorații,
Dacă în loc de fond e formă-nșelătoare.

De-ndrepți arătătorul spre orice vezi în zare,
Și-n preajma lui te afli, sorbind un dialog,
Îți spun, cu siguranță nu e o întâmplare
Să îți descrie „orice”-ul al nostru sociolog.