No more tears for me to cry,
No regrets and no goodbye,
There is no turning back,
I cannot stop,
Nothig can keep me to stay,
I walk away....
"Repetitia e mama invatarii." e una dintre propozitiile pe care eu le consider teorii, si ca orice teorie demonstrata e o prostie: De un an si jumatate imi tot repet ca ratiunea e cea care trebuie sa ma guverneze si nu loser-ul sentiment al zilelor noastre. Cand am intentat primul proces inimii pentru instabilitate si insistenta in imprietenirea cu dezamagirea, tristetea si plansul am fost sigura ca o voi combate cu usurinta, insa am fost un avocat al apararii foarte slab pregatit si nu am reusit decat sa-mi condamn inima la o noua perioada de "infaptuire a nedreptatii sentimentale": Aplicata, fictiunea de mai sus e mai dureroasa decat pare, insa unica forma de indepartare a acestei dureri este lupta interioara si decisiva dintre ratiune si sentiment.
Ca orice alta persoana care sufera si eu vrea sa iasa invingatoare RATIUNEA. Imi voi atribui o forta persuasiva puternica pentru a deveni un om cat mai cerebral...Daca stam sa ne gandim, totul porneste de sus, din extrmitatea superioara a corpului omenesc, deci, daca acest TOT este manevrat de scoarta cerebrala, de ce nu am include si INIMA , care implica minunatul sentiment, in acest grup???
Evident, nu toti din cei care vor citi vor fi si de acord cu mine, insa propabilitatea ca cititorii mei sa ma aprobe consta in cat de mult au fost raniti, fiind nevoiti sa-si reprime sentimente, lacrimi, tipete, doar pentru a nu face rau celui iubit:
Haideti sa ne gandim putin si la noi:
