Si nu doar o data mi s-a intamplat asta. Cel putin cand vine vorba de oameni de suflet, timpul a facut cele mai bune selectii. A ales in locul meu uneori, si bine a facut. Mi-a acordat zile, luni, mi-a permis sa vad, sa analizez, sa impart foaia in doua pentru calitati si defecte si sa incep sa notez. Si de fiecare data cand am tras linie am descoperit ca optiunea cu care timpul iese la inaintare este cea mai buna.
La inceputul liceului nici n-o observasem pe Dutza prea mult, cu toate astea, iata-ma aici, la 5 ani dupa, impartasind o bucata de suflet cu ea.
Un nou inceput a insemnat oameni noi. Impresii noi, pareri create mai mult dupa aspect fizic,atitudine(mai ales atitudine), mers, privire, ras, gesturi. E atat de usor sa conturezi pe cineva numai dupa cateva intalniri care nu-ti ofera sansa de a-i trata in profunzime. Se e enorm de facil sa tragi concluzii gresite, sa-ti imaginezi un viitor in care acei oameni pe care i-ai cunoscut sa ocupe locuri diferite. Sa alegi datorita unei aprehensiuni, aceea care iti creeaza ideea ca nu te mai imprietenesti cu nimeni, ca vacuitatea lasata de altii nu poate fi indepartata de nimeni.
Ii ziceam de curand asteia mici cat de nesuferita mi se parea la inceput. SI cat de alike ne-am dovedit a fi.Asta mica mi-a adus-o Dumnezeu in cale purtand tot numele "Andra". Si nu, nu e un substitut pentru Andra mea din liceu. E cea care s-a asezat pe scaunul de langa ea, pe fotoliile privilegiatilor inimii mele. E o zvapaiata, care pare cel mai cuminte copilas, o nerabdatoare, o inteleapta cand vine vorba de sfaturi (ies din calcul intamplarile mi putin obisnuite pentru care nu are nici macar glas, d-apoi sfaturi:))),o inteligenta, o frumoasa, o modesta, o domnisoara care nu mai are loc pt haine in niciun dulap. N-as putea sa zic cand mai exact m-a cucerit, dar cred ca in momentul in care mi-am dat seama ca e omul in care-mi pot pune intr-adevar increderea, care ma poate linistiti atunci cand sunt tulburata,care se ridica pe varfuri si ma ia in brate si imi spune :"Draga mea Iunona, tu esti o persoana atat de speciala incat nu merita sa fii suparata." Nu va imaginati ce dimensiuni are sufletul unei astfel de fiinte. Va amintiti senzatia aceea de teama, de singuratate atunci cand parintii va lasau la gradinita? Cam asa se traduce si ceea ce simt cand nu e ea, au ce simteam cand nu era Dutza.
Din fericire viata a fost mai mult decat generoasa cu mine, timpul mi-a oferit oameni pe care sa nu-i refuz, si bine am facut. Poate-mi face ordine si-n cap, ca uneori nici eu nu-mi dau seama ce-i acolo. Mama ei de atitudine! :))
Stii ca din cauza ta am inceput sa-l vad altfel,nu?
