Teoremă într-o perioadă, actuala axiomă a sufletelor minunate revine în prezentul trăit. Am fost mereu de părerea că independent de aspectul social şi cel economic, care la un moment dat ar putea constiui un impediment în descoperirea totală a unei persoane pe care o cunoşti, suntem în primul rând oameni. Oamneni în mainile cărora nu ar trebui să se afle puterea de a desconsidera semeni. Nu există discrepanţe care să ne catalogheze în « specii » incapabile de a lega noi prietenii cu « oponenţii », ci doar similituni structurate pe niveluri.(culturale, economice, sociale, politice). Diferenţele apar într-adevar în momentul în care aceste asemănări se ramifică datorită punctului de vedere al fiecăruia, a posibilităţii de a alege dintr-o varietate de componente, dar mai ales a sectorului căruia viaţa la daruit, şi pe care nu poate să îl modifice.(până la un moment dat).
Contează, în primul rând atitudinea creată de aria în care omul se dezvoltă şi de cei care îl înconjoară, valurile vieţii şi calmul unei existenţe lipsite de griji. Mai pe scurt mediul contribuie efectiv la transformările produse în individ.
Nu degeaba există stratificarea socială în funcţie de diferite aspecte. Etajele societăţii par uneori impermeabile, nereuşind să dea dovadă de vreo caracteristică nomadă. Trăsătura apare în momentul în care, omul, transcede între nivele datorită luptei cu viaţa (şi atunci vorbim despre o ascensiune) sau datorită repercursionilor acţiunilor sale, ori a unei situaţii nefericite (existând practic o regresiune din mai multe puncte de vedere).
Consider că cel care reuşeşte în totalitate sa facă abstracţie de ideea « categoriilor umane din aceste perspective » este demn de o sinceră admiraţie. Şi da, poate nu aţi întâlnit, dar astfel de oameni există.
