Hotare se ridică în jurul unui vis,
Să nu-l atingă gândul adesea schimbător,
Care peregrinând prin minte-a tot ucis
Dorințe de drum lung, visuri de călător.
N-a uneltit blajin, ca vântul primăverii,
Ci-a dat târcoală pan-a scăpat de-ncumetare,
Și-a slobozit din lanțul menit înfiripării
A visului pesemne ursită cugetare.
S-a strecurat meschin în miezul conștiinței
Și-a țes intrigi perfide, făcând loc îndoielii,
Acel gând necurat schimband sensul ființei,
A vrut să pună visul în flacăra urzelii.
Cum din cenușă falnic n Pheonix se ridică,
Un vis plăpând învins-a-n duel cu renunțarea,
Și-a devenit măreț, cu-avânt, fără de frică
A pus pe-un piedestal de platină visarea.
