Îmi place sângele.
Ador sunetul lui din bătăile inimii mele
şi gustul lui metalic pe limba-mi
Şi goana lui nebună atunci când te privesc.
Îl simt fierbinte-n vene,
Gonind grăbit spre creier
Când îmi apari în minte,
Suav rostind cuvinte.
Îmi spulberă năvalnic fiece raţiune
Când în urechi răsună al tău glas făr de seamăn,
Care conduce-n taină spre culmi de fericire
Al meu sânge haotic în venele-mi de fier.
I-aş da drumul din mine
Să fiu seacă de tine,
L-aş arunca în mare, imensul să îl bea,
Dar ştiu că-n orice clipă
El ar veni spre tine.
Şi-acolo l-aş găsi,
Întins, la uşa ta.
Şi mi-ar intra în trup la fel ca la la-nceput.
Mi-ar inunda de tine
Şi-n cuget şi-n simţire
Cu straşnică putere.
Şi tot ca un metal lipit de un magnet
M-ar izola pe mine
În gândul despre tine.
