Incui usa si sar pe geam.
Nu plang, dar imi suflu nasul.
Inched telefonul, insa sun pe mess.
Nu vorbesc,si totusi te ascult.
Citesc.
Citesc invauita in aceeasi tacere absurda, perpetua, de neinlocuit. Sub limba unui mut nu e atat intuneric, dar langa mine s-a aşezat obscuritatea fără să ceară voie. Incapacitatea de a comunica au determinat-o să-şi sune surorile şi iată-le aici, împreună, îcăpăţânându-se să-mi răpească ultimele clipe de fericire ale acestui an.
Vorbesc normal , dar scriu ilizibil. Mi-am insuşit de mult defectul. Nu e nevoie de o nouă compătimire, ci mai degrabă de o palmă, una care să mă trezească din delirul indescifrabilului
Ocurenta sau nu, mi se întamplă să mă spovedesc foii numai atunci cand starea de spirit nu e propice nici unei conversaţii cu o fiinţă care aparţine aceleiaşi specii:om. Si adeseori ma aflu in imposibilitatea de a-mi exprima durerile sau suferintele tocmai datorităa faptului ca am facut acest lucru , poate de prea multe ori şi din atatea premise a reuşit sa ajung la o concluzie clara: renunţă la a iţi mai împartăşi orice gand care poate fi folosit ca si arma. Deci, te ranesti cu propria-ti arma ţi apoi o recuperezi(procedeu se numeste iertare sau pluri iertare) pentru ca mai apoi să o plasezi altcuiva care o va ultiliza avand aceleasi scopuri:identificarea punctelor tale slabe si atacarea lor.
Am ajuns uneori sa cred ca poate doar aceste momente de cvasideprimare, daca o pot numi asa, ma fac să devin atat de realista si in acelaţi timp patetică. Imi zicea cineva ca ma leg de clisee, dar e imposibil la această vârstă să nu existe si alte persoane care sa aibă aceleaşi sentimente. Numai ca ele au scris poate cu sute de ani in urma. Si e clar, nu au atribuit unei singure fraye filozofia creaţiei , ci au surpins prin intreagă opera lor. Acelasi amic ce-mi studiaza uneori blogul mi-a comunicat ca expresia „Speranţa moare ultima, dar e prima care se spulberă” a mai citit-o de 127 de ori. Ce alt lucrur ar putea reieşi din toata treaba aceasta, decat ca eu plagiez? Latura buna a situatiei este ca nu pot fi dată in judecată. Însă eu ştiu sigur ca e vorba de originalitate si de identitatea originalitatii. De ce nu pot gandi 1000 de persoane la fe, astfel incat sa le fie recunoscute individual meritele?
Pentru ca se analizeaza superficial. Daca ar sta cineva sa cantareasca si textul compunerilor si nu numai esentialul identificat deseori in operele marilor filozofi si scriitori ai lumii toate ar sta altfel. Fiecare idee capata propriul contur. Dar cu ce folos daca altii nu vad decat punctul de fuga?
Tsa transpunem totul in lumea reala, concreta. Daca mama a facut asta supa de rosii si maine face vecina, inseamna ca a copiat-o? In niciun caz. Dar vecinii care-si dau seama ca mirosul de supa vine astazi de la noi si maine de la doamna de alaturi, ce gandesc? Ca dumneaei „se ia dupa mama” . S-a maritat si nici macar nu stie sa faca mancare. Nu poate fi si ea originala.
am pecat de la un lucru si am reusit sa-l despic in 10, dar sunt conexiuni atat de subtile pe care putine persoane le observa, ori numai cele care dau dovada de o inteligenta aparte. Parerea mea. Incerc sa ma exclud din sfera mentionata cu un rand mai sus, pentru ca eu sunt culpabila existentei acestor legaturi, insa eu trebuie sa mai lucrez la distingerea imaginilor in intuneric si la recunoasterea sunetelor in noapte.
Nu plang, dar imi suflu nasul.
Inched telefonul, insa sun pe mess.
Nu vorbesc,si totusi te ascult.
Citesc.
Citesc invauita in aceeasi tacere absurda, perpetua, de neinlocuit. Sub limba unui mut nu e atat intuneric, dar langa mine s-a aşezat obscuritatea fără să ceară voie. Incapacitatea de a comunica au determinat-o să-şi sune surorile şi iată-le aici, împreună, îcăpăţânându-se să-mi răpească ultimele clipe de fericire ale acestui an.
Vorbesc normal , dar scriu ilizibil. Mi-am insuşit de mult defectul. Nu e nevoie de o nouă compătimire, ci mai degrabă de o palmă, una care să mă trezească din delirul indescifrabilului
Ocurenta sau nu, mi se întamplă să mă spovedesc foii numai atunci cand starea de spirit nu e propice nici unei conversaţii cu o fiinţă care aparţine aceleiaşi specii:om. Si adeseori ma aflu in imposibilitatea de a-mi exprima durerile sau suferintele tocmai datorităa faptului ca am facut acest lucru , poate de prea multe ori şi din atatea premise a reuşit sa ajung la o concluzie clara: renunţă la a iţi mai împartăşi orice gand care poate fi folosit ca si arma. Deci, te ranesti cu propria-ti arma ţi apoi o recuperezi(procedeu se numeste iertare sau pluri iertare) pentru ca mai apoi să o plasezi altcuiva care o va ultiliza avand aceleasi scopuri:identificarea punctelor tale slabe si atacarea lor.
Am ajuns uneori sa cred ca poate doar aceste momente de cvasideprimare, daca o pot numi asa, ma fac să devin atat de realista si in acelaţi timp patetică. Imi zicea cineva ca ma leg de clisee, dar e imposibil la această vârstă să nu existe si alte persoane care sa aibă aceleaşi sentimente. Numai ca ele au scris poate cu sute de ani in urma. Si e clar, nu au atribuit unei singure fraye filozofia creaţiei , ci au surpins prin intreagă opera lor. Acelasi amic ce-mi studiaza uneori blogul mi-a comunicat ca expresia „Speranţa moare ultima, dar e prima care se spulberă” a mai citit-o de 127 de ori. Ce alt lucrur ar putea reieşi din toata treaba aceasta, decat ca eu plagiez? Latura buna a situatiei este ca nu pot fi dată in judecată. Însă eu ştiu sigur ca e vorba de originalitate si de identitatea originalitatii. De ce nu pot gandi 1000 de persoane la fe, astfel incat sa le fie recunoscute individual meritele?
Pentru ca se analizeaza superficial. Daca ar sta cineva sa cantareasca si textul compunerilor si nu numai esentialul identificat deseori in operele marilor filozofi si scriitori ai lumii toate ar sta altfel. Fiecare idee capata propriul contur. Dar cu ce folos daca altii nu vad decat punctul de fuga?
Tsa transpunem totul in lumea reala, concreta. Daca mama a facut asta supa de rosii si maine face vecina, inseamna ca a copiat-o? In niciun caz. Dar vecinii care-si dau seama ca mirosul de supa vine astazi de la noi si maine de la doamna de alaturi, ce gandesc? Ca dumneaei „se ia dupa mama” . S-a maritat si nici macar nu stie sa faca mancare. Nu poate fi si ea originala.
am pecat de la un lucru si am reusit sa-l despic in 10, dar sunt conexiuni atat de subtile pe care putine persoane le observa, ori numai cele care dau dovada de o inteligenta aparte. Parerea mea. Incerc sa ma exclud din sfera mentionata cu un rand mai sus, pentru ca eu sunt culpabila existentei acestor legaturi, insa eu trebuie sa mai lucrez la distingerea imaginilor in intuneric si la recunoasterea sunetelor in noapte.
