Sălășluiesc istorii.
Amprente culese,
dorite, avute,
Urme de oameni
Și tatuaje
crunte,
Atingeri diverse,
Recunoscute,
necunoscute.
Priviri
îndrăznețe, tăcute, ori vrute,
Urme de gânduri
pierdute,
Amestesc de teamă
și dor,
Arse de soarele
verii.
Pe pielea mea
S-adună și
mângâieri, și șoapte,
Și promisiuni
deșarte.
Se-ntipăresc
parfumuri cu fierul înroșit.
La nesfârșit să
curgă
Și ape din
cascade,
Și ploi
torențiale.
Ce n-or dori să
creadă
Că pielea mea e
leagăn de amintiri răpuse,
Ori vii, deopotrivă, ce merită conduse
În suflet.
N-or reuși a șterge.
Cu unghiile-mi
de-oi smulge
Fâșii din a mea
piele
Și de va curge
sânge,
Istoriile să
spele,
N-oi prididi a
crede
Că pielea mea e
vie,
Trăiesc în ea
iubire,
Durere și furie.
E cartea-n care
vorbele nu s-au născut să fie
Nici spuse, nici
uitate.
Lăsate pe vecie.
Epilog
Vorbesc continuu
Visând continuu.
