Speranța=dependență pură a unui suflet vlăguit,
nevoia de control a ceea ce ar putea disparea odată cu rupturile.
Nu de control. De legătura.
=necesitatea confirmării unei realități.
Nu confirmare. Existență.
Dorința de a nu simți schimbarea.
De a nu o trăi.
De a amăgi sufletul că se poate,
Că există viață după cutremur.
Măcar o viață care atârnă de-un fir de ață.
Impresia unei vieți.
Dar cică timpul trece
și nici măcar cicatrici nu rămân.
Să fie adevărat?
Să fie tabloul vieții făcut în creion,
iar timpul să fie radiera?
