In robie.

Rob. Sarind peste definitia din Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, vreau sa ajung in paralel cu nivelul meu de intelegere al acestui substantiv si anume cea de individ obligat de anumiti factori sa intreprinda diverse actiuni in favoarea altora. Sec, poate chiar superficial. De aceea il asez langa sinonimul sau : sclav.

Inca din cele mai vechi timpuri a existat aceasta conditie a omului. Fara acces la un nivel social, mereu sub auspiciile altor persoane, robii au trait intr-o camera intunecata din castelul istoriei. Precizarea numarului camerei a existat mereu pe hartie, insa niciodata cu vreo posibilitate de a iesi din anonimat. Nici eliberarea lor nu i-a ridicat cine stie ce, pentru ca vor purta mereu pe frunte insemnul de rob, sclav al altuia.

Insa, oricat as incerca sa cristalizez termenul doar pe intelesul sau de baza, nu pot sa nu observ si rutele ocolitoare pe care le-a abordat in timp. Caci rob nu ramane doar o desemnare a unei subclase din analele istoriei ci se metamorfozeaza in prezent, punand stapanire tot pe oameni. De cate ori n-am auzit sintagma 'robul iubirii'? De cate ori nu ne-a trecut pe langa timpan:"Munceste ca un rob"?. Desi nesemnificativi, robii au avut grija sa se pastreze in vocabularul nostru, infiltrandu-se in expresii uzuale.

Ce zici despre robia simturilor? Tocmai m-a fulgerat. Momentele acelea in care ne lasam prada unui gust, unui miros,unui sunet. Clipele in care tanjim dupa o mancare anume, sau dupa o melodie ori dupa mireasma unei flori. Suntem sclavii nedeclarati ai acelei senzatii. Inconstient ne transformam in niste dornici de orice pentru a obtine ceva din cele de mai sus. De cate ori n-ai vrut sa simti sub palma-ti, sau in ea caldura apei de mare , ori efemera raceala a unui fulg? Placerea aceea transformata in hipersensibilitate senzitiva e patronul perfect al unor robi ca noi.

Rob al iubirii. Cum suna? Pentru mine este o conditie umana perfect normala. Cati dintre noi nu am cazut in piscina sentimentelor? Si oare, uzi iesind de acolo am reusit sa ne uscam repede? Si asta depinde de tine si de el/ea. De aceea nu cred ca aceasta forma de etichetare a unei persoane este strict negativa. E frumos sa te simti rob al iubirii daca cineva te ajuta sa cari sacul de sentimente si daca in acel sac fluturii apartin in mod egal ambelor parti. Pentru ca 'rob al iubirii' daca esti, implicit trebuie sa fii si un sclav al fericirii, un impatimit al zambetului, un om al carui ochi lucesc la fiecare clipire. Sa fii un rob al imbratisarilor, al strangerilor de mana, al saruturilor sfioase, dulci, sincere.

Eu nu ma dau inapoi de la a fi un rob al iubirii sincere. Atat timp cat inima bate si ajungi sa simti ca face asta pentru cineva esti un rob. Dar nu-ti fie teama! E cea mai inalta conditie pe care o poti atinge.

Bucurestiul de sambata nu m-a perceput drept un rob. N-ai fost acolo,uite motivul.

Our fingertips don't fade from the lives we touch.

Sfarsit si inceput. Complementaritatea perfecta pentru ceea ce traiesc. Caci ieri am simtit cum m-am desprins de liceu in momentul in care am primit ultimile dovezi ale sederii mele acolo timp de patru ani. Iar maine, maine e primul pas catre noul incipit: calatoria la Bucuresti care se va finaliza cu inscrierea la facultate.
Inca nu stiu cum sa ma manifest. Sunt amortita sufleteste, nu reusesc sa regret inca anii ce-au trecut si nici sa ma emotionez pentru ceea ce vine. Fac parte din tablou static. Unul pe care sper sa-l dinamizez curand.
Oameni. Factorul esential in evolutia sau decaderea noastra. Oamenii pe care care-i intalnim decid daca raman in amintirea noastra sau nu. Tot ei hotarasc daca in sacul amintirilor ii asezam sau ii aruncam.
Am avut norocul de a ma izbi de oameni minunati pe parcursul ultimilor ani. Am pastrat legaturi cu cei pe care-i stiam dam am cunoscut si lume noua. Am dezvoltat pasiuni pentru unii, am prins drag de altii, am tinut cu tot sufletul sau m-am indragostit serios. Inca n-am decis daca mi-am revenit din fiorii dragostei, dar nici nu ma grabesc.
Intamplari, succese,esecuri, nopti de pomina, excursii, iesiri, plimbari, ore, zile, luni, ani intregi petrecuti cu cei care mi-au fost colegi,amici, prieteni, dragi inimii mele, sper ca-mi vor pastra in sufletele lor fotografia unui om bun, deschis, mereu disponibil pentru a-i ajuta. Si sper ca vor trece cu vederea privirile mele negre, diminetile mele urate, tipetele de furie si altele. Na, asa simte omul nevoia sa se disculpe.
Pe voi, dragii mei, toti care ati fost si veti mai fi, va voi pastra in sacul amintirilor minunate, pentru ca datorita voua am trait frumos si am stiut de ce viata merita.
Nu-s megafan Robert Pattison, dar frumos a zis el in filmul "Remember me":"Amprentele noastre nu dispar din vietile pe care le atingem."
Acum, hai sa iubim!