Aievea se-adapă cu gânduri pioase,
Virtuți de copil şi priviri de lumină,
Din jgheab verde crud de mătase,
Sufletu-ți cald din mina-i senină.
Te topeşti ca un fulg sub un soare de zâmbet,
Emblematic ți-e chipul când o priveşti,
Iți cuprinde cu vraja-i şi suflet, şi cuget,
Te înşfacă din griji, le face fireşti...
Totu-i simplu şi clar, dacă ştii a răspunde,
La potop de-ntrebări despre ce te-nconjoară,
Fii atent, că-ți acordă doar un pumn de secunde
Şi cu nelămuriri extra te împresoară.
La odihnă gândul de-ți stă, fă-l pribeag,
Căci n-ai vreme un os să-ți întinzi pe comodă,
Iar de somnul îți pare dulce-dulceag,
N-ai cum să-l savurezi, are ea o metodă...
Ca un mic roboțel, veşnic infatigabil,
Ce prin râs îşi aduce ofranda,
Te poartă pe-un râu uşor navigabil,
Cu iubire de înger - Smaranda.
