Când te iubeam, eram un ceas oprit la ora ta,
Un val pierdut în orizont, ținând de mân-o stea;
Eram un vin cu gust discret, în sânge palpitând,
O gâză rătăcită-n iarbă, prin rouă tremurând.
Când te iubeam, eram o foaie c-o singură idee,
Un foc năucitor de noapte, născut dintr-o scânteie.
Eram argila sfărâmată de mâini blânde de-olar,
Un mal îmbrățisând un râu și dulce, și hoinar.
Când te iubeam, eram un stih cântat doar pe o voce,
O daltă într-un cub de piatră, creând un leu feroce,
Eram un fir de curcubeu într-un ghiveci cu ploaie,
Un foc ce se-aprindea rapid și-ardea cu vâlvătaie.
Când te iubeam, eram o pană de pasăre măiastră,
Prin bolovani lucind cochet, o nestemat-albastră.
Eram o rugă înălțată într-un amurg de basm,
O luptă crâncenă, o fugă, o ploaie, un fantasm.
