Cât cer s-a stins
Când stele căzând
Mi-au ars sufletul.
Voi crede numai eu
În soarele care
A apus
Odată cu „noi”.
Voi simți numai eu
Roua dimineților
Stropindu-mi pielea
De sub mâinile tale.
Voi cântări numai eu
Apa
care, curgându-mi din ochi,
M-a salvat de la înec.
Voi rupe numai eu
Pagini din trecut
Și le voi da foc
În mine.
Voi privi numai eu
La clipele din trecut
Și-atunci numai eu
Îmi voi aminti de tine.
Voi ști numai eu
Cât cântarea în ochii tăi iubirea mea
Și cât în ochii mei,
Hon.
