( autor veșnic
călător)
Cum arată?
E-nalt,
De parcă cerul
atinge
Când face un salt
Și ziua o stinge.
Adună-n privire
mister și delir,
Pe buze-i
s-aprind șoapte păgâne,
În ochi îi
străluce zenit și nadir,
Din
vorbe-mpletește tainic cunune.
Cum e? E-nalt
spiritual,
Și orice vorbă-ți
zice
E parte dintr-un
ritual,
În care-i ești
novice.
Te-ascultă calm,
și-n ochelari
Concupiscent se
nasc priviri,
Devalizându-ți
ochi clari
De alte reverii,
trăiri.
Cuprinde cu
mintea imensul lucid
Și ludic comprimă
mișcări, perorații.
Absența-i
ființa-ți prădează morbid
Și gândul, și
clipa, abis de senzații.
Cine-i el? E-un
chip,
Un zâmbet
fantasmă.
Cu timpul devine
un arhetip,
Prin vene de-ți
curge. O plasmă.
E-un domn vestit,
că-n urma lui
Se-avântă grații
tot mereu,
De-l întâlnești,
te rog să-i spui
Că-n catastif e
corifeu.
Epilog
Visând crezi,
Văzând cutezi,
Vorbind cunoști
Victorii
constante.
