E frig în mine și obscur,
Respiră frânt gânduri jilave;
Pe golul fără de-nconjur
Sălășluiesc icniri firave.
Jivine gri cu chip de lut
S-adună-n haite, mă înșfacă,
Mă fac de soare nevăzut,
M-aruncă-n iadul rece. Pleacă.
I-atât de frig că-n țurțuri cruzi
Se strâng speranțe-napoiate;
În hăul larg se nasc obtuzi
Călăi din vise sfărâmate.
Curaju-i mort. Pe stârvul lui
Vulturii groazei năpădesc,
Sub ochiul crunt al vraciului
Prada-n final o părăsesc.
Ca oala-n mâna-unui olar
Ce meșteșugul vrea să prindă,
Bucăți mă fac și revin iar
În mâini ce vor să mă cuprindă.
