Era si timpul, as spune eu, sa vorbesc despre un om ca ma cunoaste in intregime si in care am incredere deplina. Si nu ma refer aici la mama, pe care o cunosc dintotdeauna ci la o persoana pe care am intalnit-o prima data acum 3 ani si putin mai mult de trei luni. Mai exact la inceputul clasei a noua. De fapt nici nu mi-o amintesc din prima zi. Insa, cel mai bine imi revine in memorie din momentul in care s a mutat cu mine in banca. Se numeste Stroia Andra Elena, insa numele ei a capatat forme multiple in vocabularul meu: Andutza, Dutz, Dutza, cel din urma ramanand si cel mai apreciat. Si, evident, cum toate se fac in familie, si numele meu s-a redus semnificativ, devenind Nutza. Astfel, acestea doua rimeaza, ne plaseaza pe amandoua pe un piedestal de unde putem privi lumea de la acelasi nivel, de unde putem intelege tot ce se intmpla in jurul nostru la fel, unde suntem doua unghiuri adiacente, moral, sufleteste, intelectual vorbind.
E ca o sora pe care nu prea mi-am dorit-o, dar o am. Sunt copil singur la parinti, egoismul isi spune cuvantul:))Si sunt fericita ca o am. Ca exista cineva la care independent de loc, ora, conditii, pot apela fara sa existe vreo respingere la celalalt capat. Un suflet la fel de sensibil ca al meu, poate mult mai sensibil, frumos, cald, pur,un suflet verde, un verde crud, neatins de ura, de rautate, de invidie. De la interior spre exterior merg pe aceeasi linie, a frumusetii. E o tipa blonda, un blond inchis, cu ochi albastri, expresivi, linistitori.
Din punct de vedere al unei prietenii perfecte, ea e yin pt yang-ul meu. Si profit de ocazie pt a-mi cere scuze pentru toate datile cand am privit problemele mai aspru decat ea, pentru cand m-am suparat si am facut-o sa planga, pentru ca de multe ori am fost rece, pentru diminetile cand ma trezeam cu fata la cearsaf si ii raspundeam grosolan cand ma saluta frumos, pentru testul la fizica dintr-a noua cand nu am vrut sa o ajut si pentru multe altele pe care nu mi le amintesc acum.
Poate am avut si eu zilele mele proaste, urate, seci, negre, in care nu aveam dreptul sa o supar si pe ea, dar fara sa vreau faceam asta si stiu ca voi continua prin a ma comporta stupid uneori fara intentie . Ea m-a inteles si stie ca nimeni nu o sa-i poata lua locul si sper ca nici eu nu voi deveni o umbra din trecutul ei. Il planurile mele de viitor esti, Dutza, si acolo ramai, pentru ca asa spun eu si tu nu ai nimic de comentat:)).
Nu am avut destule cuvinte sa te descriu, dar, in tot timpul asta cand langa mine au venit multi, si de langa mine au plecat, poate in acelasi numar, pe scaunul din dreapta ai fost mereu. Si niciodata nu ai plecat cu ei. Nu te-ai ridicat nici cand am vrut eu sa-mi intind picioarele 8-| =)). Mi-e teama de finalul de liceu. Oricat o fac eu pe puternica, cand ma gandesc la kilometrii care sunt intre Iasi si Bucuresti incep sa tremur putin. Dar, sa speram ca noi nu ne vom lovi de cilsee precum ‘ochii care nu se vad se uita’, pentru ca de asta exista FB si web-ul.:))
Ca o sa ma schimb sau nu, ca parul meu va avea alta culoare peste ani, ca ma voi marita cu stii de cine m-am indragostit:)), sau nu, niciodata nu m-ai strigat dupa numele de familie, deci eu raman pentru tine Nutza, indiferent de timpuri, de nevoi, de distanta, de anturaj, de orice ar putea vreodata sa ne desparta.
