Neoficial, dar mental azi am terminat clasa a XI-a. Ultima teza. Ultimul pas in camera celui de al treilea an liceal. Si inca ne intrebam nedumeriti cand au trecut atat de repede? Nu e o nelamurire individuala , ci una extinsa , generalizata, de proportii gigantice. Periodic ne izbim de intrebarea:"Iti vine sa crezi ca trecem intr-a 12a?", in acelasi timp lovindu-ne de raspunsul:"In niciun caz. Nu stiu unde a fugit timpul". Parca mai ieri ne cunosteam si inca avem impresia ca procesul e la inceputurile sale, fara a ne da seama, ca, de fapt nici nu am apucat sa aflam prea multe unii despre altii. AM retinut in fuga nume de colegi, de amici de prin liceu, de baieti sau fete care ne-au trezit interesul in acest rastimp, profesori, toti sunt bucati din timpul nostru, de dimensiuni diferite.
Acordam timp. Dar ii tinem o evidenta? In principiu nu. Il aruncam pe scoala, filme, iesiri, prieteni. Si? Ne alegem cu ceva din toata invalmaseala asta, sau irosim intr-n mod "barbar si haotic" (citez Victor) timpul destinat propriei persoane? Din nou, depinde de noi cum il impartim si daca procentajul acordat are o destinatie buna.
Da, si iata'ne la aproape sfarsitul clsei a XI-a, cu un an mai aproape de bac, in fata ultimei veri de liceeni. Fericiti, ca s-a mai dus o serie de teze, tristi ca vom calca pe ultima treapta a vietii de liceu, privind cu melancolie la cei mai mari decat noi care ne parasesc (mai ales omologii nostri F-superiori:))), dar increzatori ca totusi nu lasam timpul sa treaca fara folos, multumiti (sau nu) de ceea ce am realizat pana acum.
13mai2010 marcheaza pentru mine 11 ani de absenta acuta a unei persoane pe care o iubesc enorm. In 1999,despartirea noastra smulgea lacrimi de la o fetita care nici nu stia ce e scoala, iar acum, aceeasi fetita plange constienta de timpul ce-a trecut, absenta care doare.
Intr-adevar, timpul e nemilos uneori, dar pentru ca e scurt merita cantarit bine, caci bine zice proverbul "nu lasa pe maine ce poti face azi". Poate nu mai ai timp.
