Te-am trasformat în fantomă de substanță
și te-am obligat să-mi bântui reveriile.
Te-am legat cu lanțuri de memorie
și te-am părăsit acolo,
acolo unde nu pot să te văd, sp te ating, să te am.
Te-am dăruit trecutului cu toată bunăvoința
și acum trec granița neostoită de lacrimi.
Am amintiri care șubrezesc
și ma imploră să le înlocuiesc cu trăiri noi.
S-a râncezit în nări parfumul
pe care l-am cules de pe pielea ta la ultima întâlnire.
Pânze de păianjen s-au așternut pe ochii
pe care-i aveam numai pentru tine.
Un colb incolor își îngroașă zi de zi stratul.
Sărutări,
Îmbrățișări,
batăi de inimă,
fluturi,
antilope zburdând,
avioane de hârtie,
vise ce s-au dus.
