Parca mai ieri cutreieram petrnu prima data strazile Bucurestiului, si iata-ma azi dand indicatii unora care nu stiu incotro s-o apuce pe drumurile intortocheate ale Marelui Oras. 2 ani. Maamaaaa, cate se pot intampla in doi ani fara sa-ti dai seama! Cat de repede pot alerga pe langa tine, ori merge in pas cu tine anii pe care toata lumea ii considera 'cei mai frumosi din viata'.
Asa cum obisnuiesc, la finele unei actiuni trag linie si vad cu ce m-am ales pentru munca pe care am prestat-o. La finalul anului 2 dupa linie stau multe lucruri, intamplari si oameni, mai ales oameni. Stiti, va mai spuneam eu si-n alte postari ca sunt un fan al oamenilor, iar in anul ce-a trecut am reusit sa-mi dezvolt fanatismul.
Am trait, am cunoscut, am trecut peste vechi probleme, am dat de altele noi, le-am rezolvat si pe alea si , ca ciupercile dupa ploaie s-au ivit altele. Dar asa suntem noi construiti sa ne plangem, deci trebuie sa le invoc. Am invatat in anul doi, am invatat la scoala, am invatat din intamplari, ale mele si ale altora, am legat prietenii, am rupt prietenii, am consolidat prietenii, am descoperit, am ras, am plans, am mai aruncat din mancarea pe care mi-a trimis-o mama, am luat vitamine, am slabit groaznic, am mai pus kilograme apoi, am dansat, am baut ( nu doar suc), am trecut cu bine prin cele 2 sesiuni ( 3, cu aia de comnicari stiintifice:))), am daruit si am primit cadouri.
Cea mai importanta actiune de anul acesta a fost c-am iubit. Am iubit mai mult decat in anii precedenti, mi-am dat seama ca iubirea e nelimitata. Si ma refer aici, in primul rand, la parintii mei. Poate cu cat cresti, inaintezi in varsta si treci prin unele experiente, iti dai seama ca niciodata nimeni nu os a te iubasca asa cum o fac ei si nimeni n-o sa ti fie aproape neconditionat asa cum iti sunt ei. Fie ca mama se afla la 300 km si tata la peste 2000.
Am cunoscut oameni noi datorita fortuitului. Oameni deosebiti care au intrat in viata mea fara sa-mi dau seama, iar cand am facut-o n am mai avut putere decat sa ma bucur. Am primit caldura si am oferit la randul meu. Am ascultat cuvintele lor si mi-a facut bine atunci cand eram facuta bucati, am primit sfatul lor si am facut cea mai buna alegere, i-am sunat si au fost acolo pentru mine. Chiar daca sunt atat de noi. (Ma gandeam acum, ca sunt unii oameni ca lucrurile alea noi care se uzeaza pana trebuie sa le aruncam, si, intr adevar am avut parte si dintr-astia, dar 90% am avut parte de oameni noi care raman noi pentru totdeauna, care nu-si schimba infatisarea, care nu-si pierd zambetul, ca au aceeasi tonalitate in voce si care, mai ales, sunt sinceri). Oameni care alaturi de ai mei m-au ajutat exact atunci cand mi-a fost mai greu. Oameni pe care ii admir pentru ce sunt, pentru ce fac, pentru cum fac, pentru cum infrunta viata, pentru cum depasesc problemele, pentru cum se iubesc, pentru cat sunt de frumosi, intelegatori, extraordinari.
Eu fara oamenii acestia nu as putea trai.
Iti multumesc, anule 2, pentru oamenii care s-au remarcat prin excelenta: mama, tata, Andra (ca-ntotdeauna), Cami, Alex, Ana,Ioana, Geo, Sara, Lavi, doamna Luminita! Va multumesc si voua, dragele mele domnisoare, doamne si domni! Va multumesc!
