"Noaptea,
când e somnic in casa,
poti să plangi."
Tu mi-ai permis să plâng.
M-ai indemnat, chiar.
Mi-ai ordonat,parcă.
Și mai plânsesem până atunci,
dar fără dăruire.
Nu mai vărsasem lacrimi ușoare.
Apa ce-mi curgea pe chip era grea,
Durea, ardea.
Pielea imi sfaraia.
Simțeam cum ochii îmi sunt trași
de sforile lacrimilor.
Cum ies din orbite.
Viforul tristeții se întețea
în fața cristalinului
Și mă orbea.
Durerea era diferită.
Diferită de cea pe care o propui tu.
Acum vreau sa plâng.
Și plâng când vreau.
