Nu e mereu cum am vrea sa fie si nu e prima data cand cititi asta. Viata e mai mult decat imaginatie, vise,sperante,perfectiune,apogeu. E uneori un tablou de Rafael pe care l-am da gratis. Si totusi, deseori e o pictura ce ne apartine, dar inestimabila.
Viata dincolo de material, e consituita din suflet, trairi, amintiri. Si nu doar o data am incercat sa le inecam, sa le ardem sa le stergem cu buretele, dar am realizat ca pur si simplu distrugem parti din noi. Parti care nu pot fi inlaturate, impermeabile,ingnifuge. Si nu depinde de noi daca le pastram sau le uitam. Putem doar sa le iubim sau sa le dispretuim, dar corelat, atentam la spiritul nostru, uram ce noi am creat sau pe cei pe care ne-au fost dati. Doar amintindu-ne, regretam, visam, radem,plangem, ajutam, ne ferim si de multe ori ne razbunam. Pentru ca toate acestea fac parte din noi. Acolo, in interior, focul inca mocneste, secvente din trecut sunt readuse. Asa facem comparatia intre oameni, ce-au fost si ce sunt acum pentru noi. Cum s-au comportat atunci si ce atitudine au acum. Cei care mai sunt, sau ne-au parasit, sau au plecat de bunavoie. Amintirile noastre pot fi frumoase. Noi ne putem ingriji de ele. Daca despre noi reportofonul interior readuce cu voce calda evenimente atunci sinele este cu siguranta mai putin amar. NOi le putem influenta, dar depinde de altii cum vor sa ramana in amintirile noastre.
