Bărbatul perfect i-o himeră de zahăr topită pe cerul gurii,
E ploaia curată din arșița verii adusă ofrandă naturii,
E uriașul din lumea pigmeilor orbi ce-n jilț vor să-l păstreze,
E curcubeul ce-n cerul cu noapte stropit acuarela vrea să-l planteze.
Bărbatul perfect e parfumul de stele pe aripi de flutur purtat,
E-o undă lacustră din piatră născută, răpusă de malul pătat,
E-un zbor domol cu un înger spre creste de vreme uitate,
E-o pată de apă uscată pe cămăși de in asortate.
Bărbatul perfect n-are nume, nici chip, imuabil va fi plăsmuire,
E-o veșnică treaptă pășită grăbit spre visul sorbit în neștire,
Imposibil îți e să-l atingi sau să-l strigi, voluptatea se stinge-n sorginte,
E născut din dorință și dispare cu ea, ca-ntr-un joc abil de cuvinte.
Epilog
Există în mintea ta.
