Din cauza ta. Din cauza voastra.

In cateva secunde viata mi se prezinta. Ca si cum ar fi ultimele clipe. Ca si cum as fi nevoita sa-mi clarific mie clauzele unui testament abstract. Vreau sa dispar. Sa ma transform in vapori si sa cad odata cu ploaia pe chipurile voastre, pe chipul tau. Vreau sa ne contopim intr-o zi ploaioasa. Sa fiu in toate picaturile care se izbesc de pielea ta, de pielea voastra. Si atunci sa-ti dai seama ca ai calcat intr-o balta si sa-ti amintesti ca asa-mi calci sufletul in picioare de multe ori. Cu totii faceti asta. Baltile alea pe care le ocoliti, si in care calcati cu putere in timp ce eu ma preling de pe umbrela pe haine voastre, pe hainele tale. Simte frigul asa cum si eu mi-am simtit sufletul inghetat. Simtiti-va picioarele reci, inerte, asa cum si eu am stapanit un suflet imobil. Priveste asfaltul pe care-l lovesti cand apa in care deliberat ai calcat e prea mare. Plangi, caci si eu am varsat lacrimi din cauza ta. Voi fi in apa din lacrimile voastre. Tot eu ma lungesc pe ranile de pe chipul tau, zadarandu-le cu sarea din apa mea. Ridica-te! Cand va voi patrunde in nari nu veti mai prinde decat imagini care se deruleaza pe apa baltii. Pentru ultima data albumul vietii tale.

Te vei trezi salvat si vei pasi in alte balti. Cu totii facem asta.

Si eu. Dar n-am reusit sa-nvat cum sa nu mai plang din cauza ta.Din cauza voastra.