Când se ridică ziua din cuibul ei de noapte
Și-alungă mii de stele din vise și coșmaruri,
M-apropii fremătând de tablă și de zaruri
Și îmi încerc flămând norocul printre șoapte.
Când soarele se mișcă încet către amiază,
Împrăștiind lumină pe gânduri și pe sate,
Din zaruri zvârl o șansă ce cade și se zbate.
Sub ochii mei un nor a mai ucis o rază.
Când focu-aprins din cer își stinge vâlvătaia,
Și ziua se întoarce în cuibul ei nocturn,
Închid în tablă șansa și jocul meu diurn,
Las sfatul blând al nopții în vis să mă atingă.
Când mâine se-nfiripă în lume și în mine,
Și șansa prinde viață când tabla se deschide,
Oi arunca iar zaruri ce or cădea perfide
Și-or alunga norocul până mi s-o cuvine.
Încerc întotdeauna când vine dimineața.
În zarurile mele se-ascunde simplă viața.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu