Ruga unui părinte

Vreau să fii tu, copilul meu,
Tot ce eu nu am putut fi,
Tot ce nu am putut munci,
Ca să nu-ți fie-n viață greu.

Vreau ca atunci când te trezești,
Să nu te-ntrebi de ce o faci,
Noi orizonturi să ataci,
Și vieții larg să îi zâmbești.

Vreau să nu uiți cine ai fost,
De ți-a fost greu în drumul tău,
Nicicând să nu îți pară rău,
Căci orice chin are un rost.

Vreau să privești în urma ta,
Să-mbrățișezi pașii făcuți,
S-adormi știind că-n ani trecuți
Ai dat tot ce ai putut da.

Vreau să n-ai semne de-ntrebare,
Când la răscruce te găsești,
Pe drumul bun tu să pășești,
Să faci alegeri cu răbdare.

Vreau să nu uiți c-al tău părinte
A vrut să-ți dea tot ce-i mai bun,
Și nici că-i randul tău acum,
Să fii dincolo de cuvinte.

Vreau să mă ierți de ți-am greșit,
O vorbă aspră de ți-am spus,
A fost căci mi-am dorit nespus
Om mare să te văd, iubit.

Vreau să-ți porți sufletul pe culmi
Unde ajung învingătorii,
Unde pe creștet îți stau norii,
Când te întreci cu cei mai buni.

Vreau să-ți dau ție gândul meu
Cel bun, să te-nsoțească-n lume,
Când vei planta în minți un nume,
Și-n suflete un foc mereu.

Habar n-avem

Ce-nseamnă să cunoști un om?
Tre să plantezi cu el un pom, 

Și așteptând să facă rod,

Să dați jos tot ce-aveți în pod?

Nici gând. Spune-o zicală mare:

„Mănânci c-un om un sac de sare”

Și tot nu știi ce-n el mocnește,

Dacă se scaldă-n bălți cu pește.

De dormi așa cum îți așterni,

Ai să cunoști și veri, și ierni,

Dar fără să gândești defel

Că va mai fi una la fel.

Cunoaște cât ți se permite,

Nu crede, de nu se promite, 

Că-n drumul său spre casa bună,

Zeci de opriri un om adună, 

Dar dacă nu-și desface geanta, 

Aia nu-i casa lui. E alta.

VS

M-ai întrebat de ce te plac.
Pentru că-n tine cresc, nu zac,
Și voia bună, și domnia,
Și râsul dulce, și beția.
Nu dorm stindarde părăsite
În ochii tăi, ci aurite
Se-nalță flăcări de știință
Din focul tânăr de ființă.

Ești zgmotul, în fapt de seară,
Care șăgalnic se strecoară
Prin minți muncite, obosite
Plantându-le idei trăznite.
Ești boarea caldă ce-nfioară
În nopțile târzii de vară,
Când doar pe scoarțe se crestează
Povești ce țin inima trează.

Ești tu. Și n-o să fii altfel.
Asta îmi place. Ți-ești fidel.

Alergi ca un nebun

Alergi ca un nebun pe sârmele subţiri
Ale lui „Carpe diem!”și-ncerci să mai și sari
De pe una pe alta. Și-atunci de ce te miri
Că cei din juru-ți par a fi și mai sprințari?

Vrei să lași multe-n urmă și fugi neîncetat,
Alergi ca un nebun, habar nu ai pe unde,
Nimic nu te asteaptă, dar ești înfricoșat,
Căci doar de tine însuți tu nu te poți ascunde.

De ce nu te oprești? Ți-e teamă că s-or rupe
Și te-or zvârli-ntr-o lume pe care ți-o dorești?
Alergi ca un nebun și-nchini întruna cupe,
Fugind de tine-n viața pe care o trăiești.

Calci sârmele pe care și alții s-au pierdut,
Pe care unii, iată, plimbându-se în voie,
Te știu și te salută ca pe-un necunoscut.
Alergi ca un nebun și nici nu ai nevoie.

Cortina

Teatru și hohote, aplauze și drame,
Văzut-au scaunele-n care șezut-au domni și doamne.
Emoții născute din vorbe aruncate,
Pe scena nemuririi unde-au rămas uitate.
Actori cătând în sală nădejde și putere
Și public gol smulgând din teatru mângâiere;
Perciuni cerniți de ani, rostind același rol,
Urechi găsind în piese al desfătării sol;
Palme sfredelitoare fac din actor un nume,
Din vorbă-n vorbă harul i-e cunoscut în lume.

Aplauzele-nalță publicul în picioare,
Actorii îi înclină, le dau motiv să zboare;
Dar când cortina cade, e lesne de-nțeles,
Că darul s-a-nmânat, urale s-au cules
Și toți, actori și public, se-ndreaptă spre ieșire,
Rămân pe loc o  scenă și scaune-n neștire
Care-și vorbesc adesea și stiu că-n primul rând,
Un domn, o domnișoară mânați au fost de-un gând
Când au venit să vadă, s-aplaude, să dea.
Din ei fărâme-adună mereu cortina grea.

Epilog
Cortina cade-ntruna, e-o graniță-ntre lumi,
Și dintr-un rol doar tâlcul tu poți să îl aduni.

Cad stele

Cad stele din imens și-n drumul lor grăbit
Își părăsesc lumina în gândul nostru dornic
Să le cuprindă forța, pe cer când se disting,
Puterea de-mplinire să le-o răpească tainic.

Cad stele-nvăpăiate ce-n drumul lor grăbit
Știu să nu lase-n urma lor cicatrice-n cer,
Dar părăsesc în inimi ce se aprind subit
Dorințe, vise, fire de viitor mister.

Cad stele și nu știm unde lumina piere,
De se sfârșesc în aer, pământul de-l sărută,
Doar dâra de pe boltă rămâne mângâiere,
Unei privi ce-adună din cer speranța mută.

Cad stele și ne fac mai mult să ne-nălțăm,
Cu aripi noi s-ajungem pe culmile-mplinirii,
Și suflul lor stelar în cuget să-l purtăm,
Când zborul nou ne poartă pe calea nemuririi.

Cad stele și nu plâng din înălțimi că pleacă,
Doar se aprind în ochii ce le privesc avid,
Iar în căderea lor desfid voința seacă
Și o transformă-n stele ce dănțuiesc fervid.


Epilog
Cad stele când cerul e negru încins
S-aprindă ce-n noi e viu, dar s-a stins..

Recomand ROTAGAMES. Un proiect pentru campioni.

Adrenalină și competiție, prietenie și cooperare. Am trăit astăzi un mix de senzații și sentimente felurite la un proiect la care oameni ca mine ( uneori îi numim sedentari, alteori le zicem direct „legume”) nu prea gasesc curaj să participe. S-a întâmplat în Balotești, la Laguna Verde, pe malul unei ape și pe iarba verde a unui soare „protector”.

Aflat la prima sa ediție, ROTAGAMES, este un proiect inițiat de clubul Rotaract Continental, gândit cu grijă și menit să adune fonduri pentru a sprijini de această dată o tânără domnișoară de numai 10 ani, care deține un portofoliu impresionant de reușite sportive.

Am fost prima vitează de pe lista de înscriși și nu regret nicio clipă că am luat decizia după ce am văzut clipul lor de promovare. A fost pe cinste de la început până la sfârșit. Bine, bine, dar să vedem în ce a constat.

Un șir de intreceri sportive între echipe formate din 5 oameni, pe care le-am finalizat cu voie bună și limba scoasă ( o combinație între efort și grade Celsius). Prima probă - un traseu cu bicicleta pe care un membru mai rezistent din fecare echipă trebuia să-l parcurgă într-un interval de timp cât mai scurt  - în care restul coechipierilor n-au fost cruțați, ei excelând la proba de tir. Eu, una, îmi scot pălăria în fața mea, căci am scos un punctaj neașteptat de bun cu pe foaia de tragere. 

Până aici, joacă de copii. Pistoale și biciclete. Daaar, fiți pe fază că vine maratonul, o imensitate de 3.5 km pe care a trebuit să o parcurgem în prezența dictatorului soare toropitor, prin dealuri și văi, păduri și câmpii. Asta da provocare! Din fericire, fiecare echipă a avut specialiști în rezistență, care să salveze reputația. Nu, n-am fost printre ei. Dar nici ultima din curtea școlii, totuși.

Am trecut prin foc și sabie, să ne odihnim, zic, în timp ce visăm la premiile de pe masă, pentru care am cumpărat bilete de tombolă: tricouri, postere, purtând semnături celebre, bijuterii, vouchere de relaxare și băuturi fine. Of, of, și cupele pentru primele 3 premii, o reverie completă.

Proba care a urmat a fost, după umila-mi părere, dovada cea mai bună că pentru a te menține la suprafață trebuie să construiești cu dedicare și seriozitate. La propriu! Căci fiecare echipă a avut sarcina de a crea o plută din materiale deja pregătite, care trebuia să reziste pe apa cu pricina despre care vă povesteam mai sus, cu un om pe ea, mânuind o singură vâslă care să-l conducă la un punct de referință și să-l aducă înapoi. Felul în care oamenii lucrează sub presiunea timpului și a punctelor pentru ingeniozitate și originalitate este nemaipomenit. Bestială a fost lupta pe unelte și materiale. Dar am izbutit cu toții să avem câte o plută decentă care să-și facă treaba. Recunosc, am subtilizat fâșia de plastic pentru delimitarea spațiului de lucru cu plutele, dar se impunea să-l folosim în construirea alei noastre.

Până aici, urale și fericire. Au urmat, vă spun, probe care au atras alte urale și încă un braț de fericire. Proba de transport apă pe cap, încălțați în „pantofi” de scafandru, cea în care doi membri ai unei echipe erau nevoiți să încapă într-un tricou îngețaț pentru 2 persoane ( la proba asta soarele chiar ne-a ajutat) și ultima dintre ele, o întrecere de consum lichide într-un timp cât mai scurt și învârtiri în cerc sprijiniți cu fruntea de o bâtă.

Bineînțeles că pe lângă soare și punctajele au încălzit puțin spiritele, în mod constructiv, căci fiecare dintre noi a încercat după fiecare probă să fie și mai bun.

Tombola a fost bogată. Eu, cel puțin, am câștigat cu toate cele 3 bilete pe care le-am achiziționat.

La final, echipa mea a avut un loc pe podium. Unul modest, dar câștigat cu silință și sudoare.

Recomand ROTAGAMES din toată inima. E un proiect care scoate campionul din tine!