Tocmai pentru focul care ma arde incet,
Care-mi mistuie inima si gandurle cele mai indepartate de tine.
Care transforma in scrum zidul in spatele caruia te-am izolat,
Care izbucneste cand nici nu ma astept
Si se inteteste cu orice rafala de ganduri, de voci, de imagini, de nume si vise.
Focul asta care arde mocnit
Si deodata se transforma in lava,
Inghitindu-mi linistea.
Focul asta care scoare fumul
Ce-mi inabusa orice putere, speranta.
Focul asta naprasnic,
Ce ma raceste mereu si mereu
Va mai arde.
Iar eu voi sufla in el sa se stinga.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu